Foto: Pinterest.com
Nu știu alții cum sunt, dar când ajung mereu departe de țară, cel mai dor mi se face, când vine vorba de mâncarea noastră, de fasolea cu ciolan. Sau cu cârnăciori sau costiță. Iar din când în când, mi se face dor chiar și aici de o ciorbă sau de o fasole bătută, însă e atât de greu să o pregătesc acasă și să iasă cum trebuie.
Cu siguranță, și mulți dintre dumneavoastră ar vrea să știe toate secretele bucătarilor, de aceea am căutat la ei după mici trucuri care să mă ajute cum să gătesc fasolea să fie și gustoasă, și moale și fără să-mi cauzeze probleme digestive.
În primul rând, știm că fasolea boabe este principalul aliment în perioadele de post şi, mai nou, în reţetele importate din bucătăriile sud-americane.
Sunt bucătari care s-ar grăbi să spună că cel mai simplu e să cumperi fasole la conservă, gata fiartă şi numai bună de de pus într-o mâncare cu sos, de adăugat într-o salată sau de pasat la blender. Alţii te îndeamnă să cumperi fasolea uscată şi să o pregăteşti tu pentru gătit, chiar cu o zi înainte.
Cele mai multe reţete recomandă înmuierea boabelor de fasole în apă, peste noapte. O altă metodă este să pui boabele în apa clocotită şi să le ţii la înmuiat timp de o oră. Ambele metode vor avea ca rezultat boabe de fasole mai bine fierte, gătite într-un timp mai scurt cu 45 de minute.
Citește și: CAFEAUA se păstrează sau nu în frigider?
De ce fugim de fasole? E bună, dar ne balonează
Fasolea şi-a dobândit notorietatea de aliment care balonează şi provoacă gaze. Iar nutriţioniştii spun că prezenţa unor inhibitori ai enzimelor, bacteriile şi fermentaţia sunt elementele care duc la apariţia flatulenţei în urma consumului de fasole, susține adevărul.ro.
De asemenea, boabele uscate mai conţin inhibitori ai tripsinei, o enzimă secretată de pancreas, care interferează cu acţiunea acesteia. Rolul acestei enzime este acela de a rupe legăturile peptidice din proteine, în special cele asociate cu aminoacizii, arginina şi lizina.
Fasolea mai conţine şi carbohidraţi greu de descompus, cunoscuţi sub numele de oligozaharide, care conţin două până la opt zaharide legate împreună. Carbohidraţii cu mai mult de opt legături sunt numiţi polizaharide iar legăturile lor chimice nu pot fi rupte de către enzimele din stomac sau din intestinul subţire. În schimb, acest lucru este realizat de către bacteriile intestinale din colon, mai scrie adevărul.ro.